La o constructie noua, acoperisul se executa dupa forma stabilita in proiect: doua ape, patru ape, acoperis cu lucarne, acoperis cu dolii sau acoperis cu zone de streasina diferite. Se verifica alinierea centurilor, pozitia zidurilor portante si cotele de plecare pentru cosoroabe. Daca baza nu este dreapta, erorile se transmit mai departe in capriori, in sipci si in invelitoare.
Pentru extinderi, acoperisul nou trebuie legat corect de volumul existent. Se urmareste continuitatea pantei, inchiderea la perete, scurgerea apei si compatibilitatea cu invelitoarea existenta. In zonele de racord se folosesc sorturi, dolii sau profile speciale, deoarece acolo apar de obicei primele infiltratii daca lucrarea este tratata superficial.
Structura acoperisului este scheletul care preia greutatea invelitorii si o transmite catre ziduri si centuri. Cosoroabele se aseaza pe zonele de sprijin si se fixeaza cu ancore sau tije, in functie de suport. Panele sustin capriorii pe deschideri mai mari, iar capriorii stabilesc panta si forma fiecarei ape. Clestii, popii si contravantuirile rigidizeaza ansamblul si reduc miscarea elementelor.
La constructii acoperisuri, pasul capriorilor nu se alege la intamplare. El depinde de sectiunea lemnului, deschidere, tipul invelitorii si stratificatie. Un acoperis cu tigla ceramica are cerinte diferite fata de unul cu tigla metalica sau tabla faltuita. Daca se monteaza ferestre de mansarda, lucarne sau hornuri, se prevad goluri si intariri inca din etapa de dulgherie.
Dulgheria corecta inseamna taieturi curate, imbinari asezate, prinderi stabile si lemn aliniat. Nu este suficient ca elementele sa fie prinse intre ele; ele trebuie sa pastreze planul acoperisului. Daca astereala este montata peste capriori nealiniati, defectul se vede ulterior in folia anticondens, in pasul sipcilor si in randurile de tigla.
Astereala poate fi continua sau montata doar pe zone unde sistemul o cere. Ea ajuta la rigidizare, creeaza suport pentru folie si permite o suprafata mai stabila pentru montajul invelitorii. La streasina, dolii, coame si strapungeri, astereala trebuie adaptata astfel incat accesoriile sa aiba suport suficient.
Folia anticondens se monteaza peste structura pregatita, cu suprapuneri si sens corect de scurgere. Rolul ei este sa conduca spre exterior apa accidentala si condensul aparut sub invelitoare. Folia nu trebuie perforata inutil si nu trebuie intinsa gresit in zonele de dolie, coama sau strapungere.
Contrasipcile creeaza spatiu de ventilare intre folie si invelitoare, iar sipcile asigura prinderea tiglei metalice, tiglei ceramice sau a altor materiale. Pasul sipcilor se masoara dupa modelul de invelitoare, nu se copiaza automat de la alt acoperis. O greseala de cativa milimetri repetata pe mai multe randuri poate scoate randurile din aliniament.
Invelitoarea se alege dupa panta, greutate, forma acoperisului si bugetul lucrarii. Tigla metalica este folosita pentru montaj rapid si greutate redusa, cu grosimi intalnite frecvent de 0.40 mm, 0.45 mm, 0.50 mm si 0.60 mm, in functie de producator si profil. Tigla ceramica necesita structura pregatita pentru greutate mai mare si sipci montate la pasul modelului ales.
Tabla faltuita si panourile click sunt potrivite pentru linii drepte si acoperisuri cu panta mai mica, daca sistemul ales permite acest lucru. Pentru hale, anexe sau acoperisuri functionale se pot folosi profile trapezoidale T18, T20, T35 sau T45, unde conteaza inaltimea cutei, grosimea tablei si distanta intre reazeme.
Accesoriile sunt esentiale pentru etanseitatea acoperisului. Coama inchide zona superioara si trebuie montata cu elemente care permit ventilarea. Doliile colecteaza apa dintre doua ape si trebuie dimensionate corect, cu suprapuneri suficiente. Sorturile se monteaza la cos, perete, lucarne si strapungeri, acolo unde invelitoarea se intrerupe.
Paziile si inchiderile laterale dau forma finala streasinii si protejeaza marginile. O constructie de acoperis completa include aceste detalii in oferta si in executie, nu le trateaza ca piese optionale. Fara ele, acoperisul poate avea zone deschise unde apa sau impuritatile ajung sub invelitoare.
Sistemul pluvial se monteaza dupa ce linia de streasina este stabilita. Jgheaburile trebuie sa aiba carlige la distante potrivite, panta spre burlan si racorduri corect pozitionate. Burlanele se fixeaza cu coliere, iar evacuarea se gandeste astfel incat apa sa nu curga pe fatada sau pe zone sensibile.
La acoperisuri noi se pot folosi sisteme pluviale din otel prevopsit in dimensiuni precum 125/90 mm sau 150/100 mm, in functie de suprafata de colectare si producator. Culorile se aleg de obicei in acelasi registru cu invelitoarea: maro, antracit, rosu, negru, gri sau variante mate.
Constructia unui acoperis complet poate include executie acoperis nou, structura acoperis lemn, montaj sarpanta, dulgherie acoperis, montaj astereala, montaj folie anticondens si montaj invelitoare. Aceste lucrari sunt legate intre ele, dar fiecare are rol separat si trebuie executata in ordinea corecta.
Serviciile pot fi impartite in acoperis complet pentru constructie noua, refacere acoperis vechi, construire acoperis peste extindere, schimbare forma acoperis, ridicare structura pentru mansarda si pregatire acoperis pentru tigla metalica sau tigla ceramica. Fiecare serviciu are alta abordare: la o constructie noua se pleaca de la cota zero a acoperisului, iar la o renovare se lucreaza cu demontare, verificare lemn si adaptare la suportul existent.
La partea de streasina se monteaza capetele de capriori, pazia, eventualul sort de streasina si suportul pentru jgheaburi. La campul acoperisului se urmareste planeitatea, pasul sipcilor si fixarea panourilor sau a tiglelor. La coama se lasa traseu de ventilatie si se monteaza coame potrivite sistemului. La dolii se pregateste suport continuu si se asigura scurgerea fara blocaje.
In zonele de strapungere, precum cosuri, aerisiri sau ferestre de mansarda, constructia acoperisului include cadre, sorturi, racorduri si inchideri. Aceste lucrari fac parte din executia corecta a unui acoperis complet. Fara aceste detalii, invelitoarea poate fi montata aparent bine, dar sistemul ramane vulnerabil in punctele intrerupte.
Un acoperis complet poate insemna executie sarpanta, montaj structura lemn acoperis, montaj capriori, montaj astereala si montaj invelitoare cu tigla metalica sau tigla ceramica. Pe santier conteaza cum se fixeaza lemnul, cum se verifica panta, cum se monteaza folia si cum se inchid marginile.
Pentru un acoperis complet, oferta de lucru trebuie sa separe structura, suportul, invelitoarea, accesoriile si sistemul pluvial. Asa clientul intelege daca primeste doar dulgherie, doar montaj de invelitoare sau executie completa de acoperis, cu toate zonele care pot produce probleme daca sunt omise.
Executia incepe cu verificarea suportului si trasarea cotelor. Se stabileste inaltimea coamei, lungimea capriorilor, iesirea la streasina si pozitia doliilor. Dupa trasare, se monteaza cosoroabele si se verifica prinderea lor pe centura sau pe zid, pentru ca de aici porneste intreaga sarpanta.
Urmatoarea etapa este montajul capriorilor si al panelor. Capriorii se taie la unghiuri corecte, se aseaza la pas constant si se controleaza cu fir, dreptar sau laser. Panele se sprijina pe popi si elemente portante, iar clestii rigidizeaza ansamblul. La acoperisuri cu mai multe ape, doliile si muchiile se construiesc din lemn suplimentar.
Dupa structura urmeaza astereala, folia anticondens, contrasipcile si sipcile. Abia apoi se monteaza invelitoarea: tigla metalica, tigla ceramica, tabla faltuita sau tabla cutata. La final se monteaza coame, dolii, sorturi, inchideri, jgheaburi si burlane. Aceasta ordine ajuta la un acoperis complet, nu doar la o invelitoare asezata peste lemn.
