Montajul acoperisului incepe cu verificarea structurii existente sau cu preluarea unei structuri noi deja executate. Se verifica planeitatea apelor, linia de streasina, coama, doliile, zonele de cos, eventualele ferestre de mansarda si locurile unde vor fi montate jgheaburile. Daca suportul este stramb, invelitoarea se va aseza greu si pot aparea zone tensionate.
Un montaj complet poate include toate straturile de la folie pana la sistemul pluvial. In functie de lucrare, se monteaza folia anticondens, contrasipcile pentru ventilatie, sipcile la pasul materialului ales, invelitoarea propriu-zisa si accesoriile de inchidere. La final se verifica prinderile, suprapunerile, pantele si evacuarea apei.
Pregatirea suportului este etapa care decide cat de curat se va aseza acoperisul. Se verifica daca astereala este stabila, daca sipcile pot fi montate la pas corect, daca exista lemn degradat si daca doliile sau strapungerile au suport suficient. Un suport cu diferente mari de nivel poate produce randuri strambe, panouri tensionate si accesorii greu de etansat.
La renovari, se verifica invelitoarea veche inainte de demontare si apoi structura ramasa descoperita. Daca astereala este afectata de umezeala, daca folia veche este rupta sau daca lemnul este moale, problema se rezolva inainte de montaj. Asezarea unui material nou peste un suport slab poate duce la reparatii repetate dupa finalizare.
Folia anticondens se monteaza pentru a proteja structura si termoizolatia impotriva apei accidentale si a condensului. Ea trebuie asezata cu sens corect, suprapuneri suficiente si continuitate la dolii, cosuri, ferestre de mansarda si margini. O folie perforata, montata invers sau intrerupta in zone sensibile poate lasa apa sa ajunga sub invelitoare.
Contrasipcile creeaza canal de ventilatie intre folie si invelitoare. Sipcile se monteaza peste contrasipci, la pasul materialului ales. Pasul pentru tigla metalica este diferit de pasul pentru tigla ceramica, iar tabla faltuita sau sindrila pot cere alte tipuri de suport. Masurarea se face pe fiecare apa, pentru ca mici diferente repetate pot afecta alinierea finala.
Folia, sipcile si contrasipcile nu sunt simple materiale auxiliare. Ele controleaza ventilatia, sustin invelitoarea si ajuta la evacuarea condensului. Daca aceste straturi sunt gresite, chiar si o invelitoare buna poate lucra prost.
Invelitoarea se alege dupa panta, greutate, forma acoperisului si modul de folosire al cladirii. Tigla metalica este folosita des pentru greutate redusa si montaj rapid, in grosimi precum 0.40 mm, 0.45 mm, 0.50 mm sau 0.60 mm, in functie de producator si profil. Tigla ceramica are greutate mai mare si cere structura pregatita, pas de sipci corect si accesorii ceramice compatibile.
Tabla faltuita sau sistemele click se potrivesc pe acoperisuri unde se doreste aspect drept si imbinari verticale. Tabla cutata se foloseste pe acoperisuri simple, anexe, hale sau suprafete functionale. Sindrila bituminoasa cere suport continuu si atentie la stratul de baza. Fiecare invelitoare are reguli proprii de prindere, suprapunere si ventilatie.
Montajul tiglei metalice incepe cu masuratori atente si cu verificarea diagonalei fiecarei ape. Panourile trebuie asezate dupa linia de streasina si fixate fara tensionare. Suruburile se monteaza cu garnitura intreaga, stranse controlat, fara deformarea tablei. La panourile lungi conteaza manipularea, iar la tigla modulara conteaza suprapunerea repetata dintre module.
Pentru profile precum Bilka, Wetterbest, Ruukki, Metigla, Lindab, Novatik sau RoofArt, montajul trebuie adaptat modelului si accesoriilor disponibile. Coamele, doliile, sorturile, inchiderile laterale si opritorii de zapada trebuie sa fie compatibile cu profilul ales. Diferentele de culoare sau dimensiune intre accesorii si panouri se vad imediat pe acoperis.
Montajul tiglei ceramice necesita verificarea structurii din lemn, deoarece greutatea sistemului este mai mare decat la tigla metalica. Se calculeaza pasul sipcilor dupa modelul ales, se verifica randul de streasina si se stabileste inchiderea la coama. Tiglele trebuie asezate fara fortare, iar piesele taiate trebuie sa ramana stabile.
Accesoriile ceramice au rol important: coame, tigle laterale, tigle de aerisire, cleme, piese de trecere si dolii. La modele precum Creaton Domino, Maxima Pro, Titania sau Magnum, necesarul pe metru patrat si greutatea difera, iar aceste date influenteaza structura si modul de montaj. Ventilatia sub invelitoare trebuie pastrata de la streasina pana la coama.
Coamele inchid partea superioara a acoperisului si trebuie montate cu piese compatibile si ventilatie corecta. Doliile preiau apa dintre doua ape si au nevoie de suport stabil, latime suficienta si margini curate. Sorturile se folosesc la cos, perete, lucarne, ferestre de mansarda si alte strapungeri. Ele trebuie sa dirijeze apa peste invelitoare, nu sub ea.
Inchiderile laterale, paziile si sorturile de streasina completeaza acoperisul si protejeaza marginile. Aceste piese nu trebuie tratate ca accesorii decorative. Ele au rol de etansare, protectie si dirijare a apei. O invelitoare montata fara accesorii corecte poate ramane vulnerabila la margini, la cosuri sau in zonele unde apa isi schimba directia.
Sistemul pluvial se monteaza pentru a colecta apa de pe acoperis si pentru a o conduce spre evacuare. Jgheaburile se fixeaza in carlige, cu panta catre burlane. Burlanele se prind cu coliere si se racordeaza prin coturi si piese compatibile. Daca panta jgheabului este gresita, apa poate ramane pe lungime sau poate curge peste margine.
Dimensiunile uzuale pentru sisteme pluviale includ variante precum 125/90 mm si 150/100 mm, in functie de suprafata acoperisului si producator. Culoarea se alege de obicei impreuna cu invelitoarea si accesoriile: maro, antracit, rosu, negru, gri, alb sau verde. La final se verifica fiecare coltar, racord si imbinare.
Lucrarea de montaj acoperis trebuie stabilita in functie de starea suportului si de materialul ales. Uneori se monteaza doar invelitoarea si accesoriile, iar alteori este nevoie de folie noua, sipci, contrasipci, reparatii la astereala si sistem pluvial complet. O discutie clara inainte de executie evita diferentele intre ce se asteapta si ce intra efectiv in lucrare.
Etapele de lucru trebuie pastrate in ordine, pentru ca fiecare strat depinde de cel anterior. Daca folia este montata gresit, sipcile vor acoperi defectul. Daca sipcile nu au pas corect, invelitoarea se aseaza fortat. Daca accesoriile sunt montate la final fara suport pregatit, zonele de coama, dolie sau cos pot ramane neetanse.
Problemele apar de obicei in zonele unde apa se aduna, isi schimba directia sau intalneste o strapungere. O dolie prea ingusta, un sort scurt, o coama fara ventilatie sau o folie intrerupta pot produce infiltratii chiar daca invelitoarea principala este buna. La tigla metalica, suruburile si taieturile sunt puncte sensibile. La tigla ceramica, pasul sipcilor si piesele de margine sunt foarte importante.
Alte defecte apar din suport: astereala cu diferente de nivel, capriori nealiniati, sipci rare sau lemn degradat pastrat sub invelitoare. Aceste probleme nu se rezolva prin accesorii aplicate la exterior. Montajul trebuie sa inceapa cu suport drept si stabil, apoi sa continue cu straturi montate corect.
